AcropetaL

                             Suntem atât de aroganţi încât credem că ştim totul. Ne dăm cu părerea despre orice şi despre oricine, chiar dacă nu cunoaştem subiectul. Avem pretenţia să fim ascultaţi, însă fără să-i ascultăm pe ceilalţi. Dacă ne-am plimbat prin câteva ţări, credem că am ajuns să cunoaştem toată lumea, daca am vazut o statiune din Grecia spunem ca am vazut Grecia. Dacă am cunoscut câţiva oameni, credem că îi cunoaştem pe toţi.  Dacă cineva ne contrazice, suntem în stare să-i sărim în cap. Oricât de logice ar fi argumentele sale sau cu cât bun simţ şi le-a prezentat. Suntem atât de aroganţi încât credem că proverbul „omul cât trăieşte, învaţă” se aplică doar celorlalţi. Suntem atât de aroganţi încât credem că dacă ne lăudăm cu ceea ce avem, vom fi admiraţi. Ne etalăm cu mândrie banii, maşinile, hainele şi femeile pe care le avem, în încercarea disperată de a crea măcar puţină invidie în sufletul cuiva, pentru a ne simţi importanţi. Aroganţa noastră ne

      Am discutat mult timp  subiecte despre vremea comunismului, cu 2 persoane foarte apropiate din viata mea, de varsa a 2-a spre a 3-a, fiecare in parte se vaita de ceva. Una imi spunea mereu ca "era bine, mama, pe vremea lu' Ceausecu ca aveai de munca, aveai casa, ce-i drept nu aveai ca acum de toate, trebuia sa ai pile pentru o bucata de carne in plus sau ulei ca nu se gaseau, le dadeau cu cartela sau buletin(cu portia), ne indopau de soia, aveam de ales doar din paine neagra sau de secara pe cand faina alba - superioara, pleca la export, si noi aveam destul de rar paine alba pe masa"....     Cealalta persoana cu experienta de 30 de ani in domeniul medical, se vaita ca "pe vremea lu' Ceausescu nu erau toate prostiile pe care le mancam acum, cu ierbicide, pesticide, E-uri, acum se baga toate prostiile in mezeluri si in carne, hormoni in pui si in porc, pe cand atuci baga doar soia in ele sa le lungeasca, nu prea gaseai dar erau mai  bune.. Dar,  pana in