AcropetaL

              Trufia          “Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa, cu m

                             Suntem atât de aroganţi încât credem că ştim totul. Ne dăm cu părerea despre orice şi despre oricine, chiar dacă nu cunoaştem subiectul. Avem pretenţia să fim ascultaţi, însă fără să-i ascultăm pe ceilalţi. Dacă ne-am plimbat prin câteva ţări, credem că am ajuns să cunoaştem toată lumea, daca am vazut o statiune din Grecia spunem ca am vazut Grecia. Dacă am cunoscut câţiva oameni, credem că îi cunoaştem pe toţi.  Dacă cineva ne contrazice, suntem în stare să-i sărim în cap. Oricât de logice ar fi argumentele sale sau cu cât bun simţ şi le-a prezentat. Suntem atât de aroganţi încât credem că proverbul „omul cât trăieşte, învaţă” se aplică doar celorlalţi. Suntem atât de aroganţi încât credem că dacă ne lăudăm cu ceea ce avem, vom fi admiraţi. Ne etalăm cu mândrie banii, maşinile, hainele şi femeile pe care le avem, în încercarea disperată de a crea măcar puţină invidie în sufletul cuiva, pentru a ne simţi importanţi. Aroganţa noastră ne

      Am discutat mult timp  subiecte despre vremea comunismului, cu 2 persoane foarte apropiate din viata mea, de varsa a 2-a spre a 3-a, fiecare in parte se vaita de ceva. Una imi spunea mereu ca "era bine, mama, pe vremea lu' Ceausecu ca aveai de munca, aveai casa, ce-i drept nu aveai ca acum de toate, trebuia sa ai pile pentru o bucata de carne in plus sau ulei ca nu se gaseau, le dadeau cu cartela sau buletin(cu portia), ne indopau de soia, aveam de ales doar din paine neagra sau de secara pe cand faina alba - superioara, pleca la export, si noi aveam destul de rar paine alba pe masa"....     Cealalta persoana cu experienta de 30 de ani in domeniul medical, se vaita ca "pe vremea lu' Ceausescu nu erau toate prostiile pe care le mancam acum, cu ierbicide, pesticide, E-uri, acum se baga toate prostiile in mezeluri si in carne, hormoni in pui si in porc, pe cand atuci baga doar soia in ele sa le lungeasca, nu prea gaseai dar erau mai  bune.. Dar,  pana in

         Ce este karma?      Cuvantul “karma” in limba sanscrita inseamna “actiune”. Legea karmica este foarte asemanatoare cu legea lui Newton care sustine ca “orice actiune trebuie sa aiba si o reactie”. Atunci cand gandim, cand vorbim sau cand actionam vom initia o forta care va reactiona in consecinta. Aceasta reactie nu va putea fi niciodata eradicata niciodata. Aceasta lege a cauzei si a efectului nu trebuie sa o privim ca fiind o pedeapsa, menirea acestei legi fiind aceea de a ne ajuta sa ne dezvoltam. O persoana nu va putea niciodata sa scape de consecintele actiunilor sale de aceea este necesara o mai mare constientizare a acestor actiuni proprii si o cunoastere a acestor legi.          Credinta ne invata ca fiecare dintre noi suntem responsabili pentru propriile noastre actiuni, iar consecintele acestor actiuni se vor face simtite in aceasta viata sau intr-o viata viitoare. Actiunile din trecutul tau sunt cele care determina evenimentele cu care te confrunti in prezent

Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare . Practic, în şi prin tot ceea ce facem reuşim să comunicăm, cu grade diferite de persuasiune, cu mediul ambiant, îndeosebi cu semenii noştri. Drept consecinţă, eficacitatea tuturor acţiunilor întreprinse de noi, asemenea eficienţei acestora vor fi, decisiv, determinate de modul în care vom şti să comunicăm. Experienţa ne-a demonstrat că, analizaţi prin prisma aptitudinilor comunicative şi a rezultatelor obţinute, oamenii pot fi clasificaţi şi în următoarele categorii : ●     oameni care fac astfel încât lucrurile să se întâmple … ●     oameni care aşteaptă ca lucrurile să se întâmple … ●     oameni care asistă , ca simpli spectatori, la ceea ce se întâmplă … ●     oameni care bârfesc şi comentează ceea ce se întâmplă … ●     oameni care nu înţeleg ce se întâmplă … Nu arareori ne-am întrebat căreia dintre aceste cinci categorii îi aparţinem şi, f