Paste Fericit !!!

  Originea Pastelui – 

Comemorarea Crestina

Originea Pastelui, sarbatoare asociata cu celebrarea invierii lui IIsus Hristos, de fapt este bazata pe o sarbatoare pagana antica, precum si alte sarbatori crestine importante ce au fost suprapuse sarbatorilor pagane antice, tocmai pentru ca oamenii, desi convertiti la crestinism, nu renuntase la acele sarbatori si “traditii” (gen sacrificarea animalelor).

  Crestinii recunosc aceasta zi ca o comemorare a evenimentului culminant al credintei lor, insa, Pastele a devenit comercializat si amestecat cu traditii necrestine cum ar fi “Iepurasul de Paste, Ouale de Paste, sacrificarea Mielului,” cum s-au intamplat aceste lucruri?

  Originea Pastelui – Radicinile lui pagane 
Originea Pastelui dateaza din timpurile antice, nu cu mult dupa Potopului universal consemnat in Geneza 6-9 in Biblie. Nimrod, nepotul lui Noe, a renuntat sa-L urmeze pe Dumnezeul bunicului sau si a devenit un conducator tiran. Potrivit relatarii biblice, ca rege Nimrod a construit Babelul, Ninive, Asur, Calah si alte cetati, toate fiind cunoscute pentru modul lor de viata extrem de rau si pervers. Atunci cand Nimrod a murit, sotia lui, regina Semiramis, l-a zeificat ca zeul Soarelui sau datatorul de viata. Mai tarziu, el va deveni cunoscut ca Baal, iar toti cei care au urmat religia Semiramis creata in numele ei, vor fi numiti inchinatorii lui Baal. Ei au devenit asociati cu idolatria, inchinarea demonica, sacrificarea oamenilor, a animalelor si alte practici demonice.

Originea Pastelui mai implica si nasterea fiului nelegitim al lui Semiramis, Tamuz. Cumva, Semiramis a convins poporul ca Tamuz este de fapt Nimrod renascut. Fiindca oamenii asteptau mantuitorul promis inca de la inceputul omenirii (vezi Geneza 3:15), ei au fost induplecati de Semiramis sa creada ca Tamuz este mantuitorul, si chiar ca a fost conceput in mod supranatural. Inainte de aceasta, pe langa inchinarea la Tamuz (sau Nimrod renascut), oamenii o venerau pe Semiramis ca zeita fertilitatii. In alte culturi, ea a fost numita Istar, Astur si desigur, Easter (in engleza: Paste, n. tr.)

Simbolurile zeiei fertilitatii, erau oul şi iepurele. Ambele reprezentau fertilitatea. Ouăle vopsite formau de asemenea parte a ritualurilor din cadrul religiilor tainice babiloniene. Ouăle erau ceva sacru pentru multe civilizaţii antice şi formau o parte integrantă a ceremoniilor religioase în Egipt şi în Orient. Într-un cadru mai larg de societăţi păgâne, de la Egipt şi Mesopotamia la Insulele Britanice, ouăle  erau (şi încă mai sunt) prezentate ca daruri şi farmece pentru a aduce fertilitate şi “reinviere” în fiecare primăvară. Iepurele este animalul cu ce-a mai mare capacitate de inmultire si in mitologia indo-europeana iepurele de camp era considerat sacru.

  Prima sarbatoare pascala religioasa este ce-a a evreilor, ce serbau (serbeaza) pastele in cinstea eliberarii din Egipt a evreilor de catre alesul lor Moise, iar sangele animalului curat, mielul, l-au folosit pentru a insemna tocurile usilor, ce simboliza ca acolo locuieste o familie de evrei si sa fie protejati. 
  De aici s-a format traditia "sacrificarii" animalului pur, mielul, traditie raspandita foarte rapid in randul oamenilor in majoritatea religiilor.

     Papa Francisc :

"Printre cele mai vechi comunități creștine, mielul a fost reprezentat pe umerii păstorului și simboliza sufletul salvat de Hristos.

Uciderea lui de Paste nu are nici o bază în tradiția creștină, ci mai degrabă își are rădăcinile în Vechiul Testament.

Este un ritual sângeros, în contradicție puternică cu conceptul Învierii, care aduce cu sine reînnoirea de credință și speranță.

Este un ritual ce nu este necesar într-o societate ca a noastră, deja cufundată în violență și moarte, care servește doar pentru a satisface interesele industriei alimentare."  

       Prof. dr. Adrian Botez:

“Sacrificarea mielului sau sângele Hristic si al crucii (cu "capra si mielul chintesenţial" ale evreilor, şi preluate, fără mult discernământ, de creştinism) - are origini pagane.

Si noi,  acum cca. 10 ani, am adus argumente, într-un studiu, publicat pe revistele arp, că masacrarea mieilor de paşte este, de fapt, o moştenire păgână, revoltător şi  absurd-sângeroasă, fără absolut nicio legătură cu Hristos/autosacrificatul!!! – înmulţind, nedefinit, crima noastră/păcatul faţă de Hristos!!! -  evocând, de fapt, sacrificiul israelit, din levitic, către azazelos, demonul deşertului!!!

Ca şi în cazul mielului sacrificat de greci, (către Pylaochos sau chiar Hades!!!),

 să opreşti evoluţia spirituală creştină la nivelul (ante-Hristic, din imperiul roman) de "cruce"=instrument de tortură...şi să-l ignori pe un esoteric absolut redutabil, precum este rené guénon, cu simbolismul crucii... - este "o greşeală" (!) destul de gravă.”

Wikipedia:   

Cuvântul Paști (acceptat și ca Paște) provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine ebraică Pasah („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșire XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.

Termenul ebraic de Paști a trecut prin forma lui aramaică - Pasha פסחא (folosită până azi în ebraică pentru a denumi Paștele creștin) în vocabularul creștin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în sărbătoarea creștină, adică patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștele evreilordin anul 33. Obiectul sau motivul Paștilor creștine a devenit cu totul altul decât al Paștilor evreilor, care fusese la vremea respectivă celebrat de Iisus și apostoli, între vechea sărbătoare iudaică și cea creștină nefiind ulterior, după o parte din teologii creștini, altă legătură decât una de nume și de coincidență cronologică.

O altă interpretare, speculativă, bazată pe limbile greacă și latină, și răspândită în secolele trecute la catolici, a fost aceea de pascha – passione, de la passione – suferință (în greacă πάσχω(páscho – sufăr), πάσχει (páschei – suferă).

Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre:

·         germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun, ōstarūn (formă la plural)

·         engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estre din engleza veche: ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern, Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani Aurora.

Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci.