Misterele fizicii cuantice part IV - Universul
• De ce galaxiile au forma unor spirale in plan?
• Uimitoarele proportii armonice al numarului 34560?
• Sunt celelalte sisteme planetare similare cu al nostru?
• Sunt galaxiile, stelele si planetele supuse procesului de evolutie?
Pamantul si umanitatea se afla in pragul unui salt evolutiv ?
Din cele prezentate anterior, am vazut cum peste tot exista o energie vibratorie, iar
atomii nu sunt mici sfere materiale, ci vortexuri in acest eter, asemanator unui fluid.
Desigur, experimentele si teoriile amintite, reprezinta doar o minuscula parte din cele
existente, descrise foarte pe scurt si simplist, pentru a nu produce ”dureri de cap”
cititorilor si pentru a putea fi usor de inteles, de catre cei ce au un minim de cunostiinte
in domeniul fizicii si mai ales o “minte deschisa”, dornica de cunoastere. Aceste articole
nu au pretentia de a fi un manual stiintific, care sa explice laborios toate detaliile, ci ele
au scopul de a “aprinde o scanteie”, de a “deschide ochii”, celor interesati si de a-i
determina sa continuie, pe cont priopriu, aventura cunoasterii. Informatii exista astazi
din belsug (ce-i drept mai mult in limba engleza), iar cei interesati in a-si extinde studiul
si a gasi raspunsuri la enigmele vietii, sunt invitati sa-mi scrie, pentru a afla mul mai
multe detalii.
Acum, ca avem un model de baza despre cum functioneaza materia si energia, la nivel
cuantic, sa mergem mai departe si sa schitam un model unificat al cosmologiei
universale. Acest model a fost ascuns in carti vechi, monumente, legende si stiinte
esoterice, asteptand sa fie redescoperit.
Toate informatiile moderne ne permit astazi, sa consideram originea si creatia
universului nostru, ca fiind rezultatul unei Fiinte Inteligente, in loc de cel a unei eplozii
pimare (Big Bang), care a izbucnit din nimic, intr-un spatiu cosmic intunecat si mort.
Nenumarate observatii si experimente, printre care si studiul “materiei negre”, din
univers, duc la concluzia ca exista doua forme de “eter” (materie neagra) care
conlucreaza si interactioneaza reciproc. De asemena, am vazut ca formatiile in care
densitatile, galaxiile si universele se aseaza, reprezinta sfere concentrice, stratificate
(incluse unele in altele). Deci, in final totul are forma unei Sfere Universale, care s-a
divizat in cele doua forme de eter, pe care, pentru usurinta intelegerii, o sa le denumim
A1 si A2. Acestea au viteze de vibratie diferite ( A1 mai rapid decat A2) si se rotesc in
sensuri opuse, comportandu-se bineanteles ca niste fluide. In interiorul acestora se afla
micile sfere, in care s-au format geometrii in forma Solidelor Platonice, ce le determina
ca sa ramana legate intr-o formatiune stabila (cristalizata).
Aceste doua fluide, cu geometrii cristaline, nu se amesteca si se omogenizeaza, ci
exercita o presiune intre ele. In cea mai mare parte a timpului, cele doua straturi aluneca
una pe langa cealalata, insa atunci cand geometriile lor devin aliniate, ele se vor contopi,
iar portiunea respectiva, datorita presiunii inconjuratoare, se va aranja in forma de sfera
(asemenea unei picaturi de apa). Aceasta mica sfera este o replica a intregului, in sensul
ca cele doua straturi isi vor continua rotatia. Pe masura ce ele vor atrage alte sfere, din
A1 si A2, isi vor creste dimensiunea.
Bineanteles, aceste sfere nu sunt cu adevarat sfere materiale, ci toroizi sferici, asa cum
am vazut anterior. Axa centrala a acestora, are viteza si presiunea maxima, deoarece A1
exercita o presiune dinspre polul nord spre centru, in timp ce A2 tot spre centru, dar
dinspre sud. Asadar, centrul este supus vitezei si presiunii maxime. In urma acestei
presiuni, in centrul sferei se va forma o sfera, unde va lua nastere energie
electromagnetica, adica lumina si materie, sub forma de plasma !
Aceasta sfera de energie continua sa creasca, pe masura ce absoarbe tot mai multa
energie. Forma initiala poate fi asemanata cu plasma luminoasa, altfel spus cu un Soare
Central. Apoi acesta incepe un ritm de pulsatii, datorat presiunii exterioare, dand nastere
la miscari de oscialtii, asemenea unui elastic, comportandu-se ca un Oscillator Central.
Aceste miscari, de implozie -explozie, a sferei centrale, vor pulsa cu un ritm constant,
asemenea unei “respiratii” regulate, ce se va transmite in cele doua straturi, care isi
continua rotatia.
Asemenea cercurilor concentice, ce se formeaza atunci cand aruncam o piatra in apa,
se vor forma sfere concentrice, ce se vor extinde pana la limita cea mai indeparata.
Acest model a fost demonstrat in experimentul de Sonoluminiscenta, care a fost
perezentat anterior.
Si astfel se va forma strat dupa strat de energie sferica, intre Oscilatorul Central si
ultimul strat al universului, asemenea straturilor unei cepe. Interactiunea dintre straturile
A1 si A2, la suprafetele de contact, vor forma mici cantitati de plasma luminoasa, in
general prea slaba pentru a fi detectata vizibil.
Datorita interferentei undelor, care sunt diferite pentru fiecare sfera, fiecare dintre
acestea va avea o densitate eterica diferita, care scade dinspre centru spre periferie.
Teoretic, sunt un numar infinit de sfere concentrice similare unei formatiuni fractale.
Sunt 7 sfere de baza, care formeaza 7 densitati, la randul lor acestea fiind subdivizate in
alte sapte subdensitati si asa mai departe, pana la infinit.
In ciuda infinitatii numarului de subnivele, din fiecare densitate de baza, pe masura ce ne
deplasam spre nivelul octavei, vom fi din nou intregul si singularitatea. Marginile intre
care aceste nivele vibratorii pot varia, au niste limite, minima, respectiv maxima.
In timp, toata energia disponibila a straturilor se va consuma, moment in care se va
atinge maximul de densitate energetica, iar fortele de tip gravitational vor incepe sa
colapseze toate nivelele inapoi spre centru.
Acest proces de expansiune si contractie, poate fi observat in evolutia stelelor, la inceput
ele sunt mici, apoi crescand in marime, ajung la stadiul de “gigant rosu”, dupa care
colapseaza, aceasta implozie degajand o lumina alba foarte puternica denumita,
“supernova”.
Sfera Universala, fiind intr-o stare de rotatie, cu cele doua straturi A1 si A2 rotindu-se
in opozitie, inseanmna ca toata materia ce se formeaza, se va roti de asemenea, de-a
lungul ecuatorului aparand o zona de joasa presiune, care sub apasarea presiunii mai
ridicate din jur, va duce la o expulzare a materiei, dinspre Soarele Central, spre exterior,
forma acesteia fiind de spirala plana, similara cu a unei galaxii.
Fiecare din aceste metagalaxii vor continua acest proces, generand galaxii, care la randul
lor, vor forma miliarde de stele, iar fiecare dintre stelele va forma planete. Planetele vor
crea mai departe sateliti si inele, de-a lungul planului lor elliptic. Si tot asa, in
subdiviziuni armonice, din ce in ce mai mici, se va forma lumea cuantica, respectand
aceleasi principi. Deci in final, fiecare atom este o holograma perfecta a Sferei
Universale, demonstrand constructia fractala a universului.
Si daca lucrurile stau intr-adevar astfel, inseamna ca ar trebui sa observam acest model
de sfera, formata din doua straturi rotitoare, si la o scara mai mica.
Structura de torus, poate fi intalnita in campul magnetic. Tesla a fost primul care a
descoperit faptul ca un camp magnetic se roteste, desi nimeni nu a gasit o explicatie
adecvata la aceasta, pana acum. Este de asemenea cunoscut ca magnetii, au o durata de
viata de peste 1000 de ani, fara a-si slabi intensitatea. Aceasta deoarece campul este
creat in forma de torus si cand cele doua campuri A1 si A2 au orientarea moleculara
nord- sud, permit acestei energii sa curga, atragand obiectele metalice.
Globurile luminoase, sunt doar un exemplu de fenomene electromagnetice, aceste
sfere luminoase plasmatice, putand fi produse in laborator, asa cum au demonstrat-o
experimentele facute de Schappeller, Searl, Roschin si Godin.
Fenomenele “domeniilor de vacuum” (energia punctului de zero) sunt formatiuni de
energie sferica, de diferite dimensiuni, care produc urmatoarele efecte (anomalii):
• Sunt capabile de a penetra prin materie
• Pot emite, sau absorbi lumina si alte radiatii electromagnetice, dintr-o gama larga de
frecvente
• Pot provoca oprirea functionarii aparatelor electronice, datorita campului electric foarte
puternic, pe care-l produc, atat in interiorul cat si in exteriorul lor
• Pot influenta campul gravitational, facand obiectele fie sa leviteze, fie sa devina mai
grele
• Pot antrena aerul si praful ca sa se roteasca in interiorul lor, deoarece sunt intr-o miscare
de rotatie
• Aparitia lor este mult mai frecventa, in anii cu activitate solara intensa
Dr. Dyatlov a aratat ca aceste formatiuni apar numai cand doua forme de eter sunt
amestecate - este vorba de materie si antimaterie.
Richard Pasichnyk a demonstrat ca aproape toate planetele din sistemul solar, fie au
un inel vizibil, fie emana o energie, de-a lungul ecuatorului. Benzi de gaze rotitoare, in
sensuri opuse, s-au observat la planetele gazoase. Unele atmosfere, cum ar fi cea a lui
Venus, se ridica si coboara, demonstrand fenomenul de “respiratie”, asemenea
Oscilatorului Central. Ionosfera lui Venus isi poate modifica inaltimea de la aproximativ
200 km la cateva mii de km, in numai 24 de ore ! De asemena nenumarate cercetari au
aratat ca centrul planetelor nu este format din metal, ci din plasma. Aceasta ne arata cum
o planeta este de fapt, o replica in miniatura a macrocosmosului, bineanteles tot in forma
de torus.
Soarele nostru are un camp magnetic, cunoscut sub denumirea de heliosfera, care este de
asemenea in forma de torus sferic. Suprafata Soarelui pluseaza si ea.
Majoritatea lumii stie ca o galaxie are forma unui disc format din stele, planete si gaz,
insa nu prea multi stiu ca ea este inconjurata de o sfera de “materie neagra” si “energie
neagra”, cunoscuta sub numele de “halou galactic”.
Acest halou sferic, determina majoritatea fortei gravitationale, exercitata asupra galaxiei,
determinandu-i rotatia, ca si cand ar fi un obiect sferic unitar. Deci o galaxie este
asemenea unei sfere de energie, avand materia formata la nivelul eliptic, avand forma
unei spirale in plan.
Cercetatorul japonez Takashi Ikehata, a gasit prin experiente de laborator, ca
formatiunea de spirala a unei galaxii, se formeaza prin procese de rotatie a fluidelor, mai
degraba, decat prin cele gravitationale, injectand plasma de argon fierbinte (ce se roteste
la viteza supersonica, intr-un gaz de argon rece, stationar).
Grupurile de galaxii, se stie ca se aduna in forme sferice, denumite “superclusteri”,
care din nou ne demonstreaza ca apar ca rezultat al unei energii la scara mai mare.
Borge Nodland si John Ralston, in Teoria Universului Anizotropic (anizotropic
inseamna ca nu este egal in toate directiile), explica cum campurile de torsiune,
existente in univers si care cauzeaza rotatia particulelor, nu sunt distribuite uniform, ci
formeaza o axa universala. Universul trebuie sa fie inconjurat de un camp de energie in
forma de torus sferic, cu o axa centrala pe directia nord-sud.
Un pol al axei se afla in directia constelatiei Sextans, celalalt in dreptul constelatiei Aquila.
In concluzie totul este e un sistem unic de vibratii sferice (pulsatii), care se comporta
dupa simplele principii muzicale (armonice). Daca vrem sa demonstram ca acest model
este intr-adevar cel real, ar trebui sa gasim o unificare armonica, valabila in tot
universul, adica ar trebui sa existe un singur raport muzical, la toate nivelele.
Fizicianul Ray Tomes a gasit ca, distantele medii intre toate aceste formatiuni
energetice de forma sferica, sunt interconectate prin raportul 34560.
• Inmultind distanta dintre luni cu 34560 obtinem distanta dintre planete
• Inmultind distanta dintre planete cu 34560 obtinem distanta dintre stele
• Inmultind distanta dintre stele cu 34560 obtinem distanta dintre galaxii
• Inmultind distante dintre galaxii cu 34560 obtinem marimea universului
• Impartind distanta dintre luni la 34560 obtinem distanta dintre cellule (aceeasi pentru
plante, animale si om)
• Impartind distanta dintre celule la 34560 obtinem distanta dintre atomi
• Impartind distanta dintre atomi la 34560 obtinem distanta dintre nucleoni (cele mai mici
particule materiale)
• Impartind viteza luminii la 34560 obtinem viteza sunetului
• Impartind viteza sunetului la 34560 obtinem viteza de propagare a caldurii
Inca tot mai credeti ca totul in univers este rezultatul accidentelor intamplatoare si
ca este format din corpuri solide, aparute printr-o explozie initiala (Big Bang)?
Cred ca oricine isi da seama ca o astfel de ipoteza este de-a dreptul copilareasca !!!
Asa cum am mai spus, Soarele este el insusi un oscilator, pentru sistemul sau planetar.
In 1998, J. B. Stoneking a calculat lungimile de unda ale Soarelui si spre surprinderea sa,
a gasit ca la sfarsitul fiecarei lungimi de unda, se afla cate o planeta ! Aceste noduri in
oscilatii, erau zone de presiune joasa, ce au permis planetelor sa se formeze.
De asemenea, el a mai descoperit ca fiecare planeta se afla la un numar exact de
diametre solare in ce priveste distanta fata de Soare.
In mod normal, trasam orbitele planetelor ca fiind simple elipse, in directia de
deplasare, dar trebuie sa intelegem ca ele sunt tinute pe traiectorie de forme sferice de
oscilatie, invizibile si fortate sa se deplaseze pe o elipsa, de rotatia celor doua straturi,
A1 si A2. Unele din sfere sunt mai turtite, formand elipse, datorita faptului ca sistemul
solar, in miscarea sa, este influentat de fortele din galaxie. Planetele sunt tinute pe
pozitie, de sferele invizibile de energie.
Putem spune deci, ca sistemul solar este format din sfere concentrice, avand Soarele in
centru !
Si daca toate acestea sunt adevarate, atunci ar trebui sa regasim aceleasi proportii si in
alte siteme planetare din galaxie. Primul sistem planetar cu mai mult de doua planete,
descoperit, are aceleasi caracteristici cu al nostru.
Mazeh si Goldman au observat ca pulsarul B1257+12 are cel putin trei planete,
orbitand in jurul sau, care au aceleasi rapoarte relative ca Mercur, Venus si Pamant, atat
fata de steaua centrala, cat si una fata de cealalta !
Iata deci, foarte, foarte pe scurt felul cum, din punct de vedere fizic, s-a format
Universul si tot ceea ce este in el.
Dar sa nu uitam insa, ca toata ceasta creatie are un scop, nu a fost pur si simplu o joaca
fara rost ! Scopul ei a fost crearea lumilor, a cadrului necesar pentru a sustine experienta
multidimensionala a vietii.
Tot acest sistem este intr-o continua transformare, fiecare galaxie, stea si planeta,
supunandu-se unor transformari, conform ciclurilor armonice. Totul este o FIINTA, o
entiatate, un singur SISTEM , divizat prin el insusi in parti, pe principiul fractalelor,
fiecare parte fiind asemenea intregului.
In procesul de evolutie, planetele se transforma in stele, stelele in galaxii, galaxiile in
metagalaxii, etc. Locuitorii unei planete sunt parte din aceasta, asemenea celulelor din
trupul nostru, deci vor urma si ei ciclul evolutiv al planetei respective.
Dr. Alskei Dimitrev a constatat ca transformarile ce au loc pe Pamant si de care toata
lumea este constienta, sunt ireversibile. Acestea sunt urmarea intrarii noastre intr-o zona
cu o mai mare incarcare energetica, din galaxie, ce are ca efect transformarea Soarelui si
a tuturor planetelor din sistem.
Iata cateva date furnizate oficial de catre NASA:
• SOARE: se inregistreaza cea mai ridicata activitate din 1940 incoace, comparativ cu
ultimii 11.000 de ani
• MERCUR: s-au descoperit calote de gheata neasteptate, insotite de o intensificare a
campului magnetic, pentru o asa zisa “planeta moarta”
• VENUS: si-a crescut luminozitatea cu 2500% si a suferit schimbari atmosferice
substantiale in mai putin de 30 de ani
• PAMANT: se inregistreaza schimbari climatice(incalzire) si geofizice evidente.
• MARTE: are si ea o incalzire globala, furtuni puternice si disparitii de calote polare
glaciare.
• JUPITER: incalzire foarte puternica si o crestere a a luminozitatii norilor de plasma de
peste 200%
• SATURN: in ultimii 20 de ani, a suferit o abrupta descrestere in viteza de rotatie si o
crestere a radiatiilor X la ecuator
• URANUS: foarte mari modificari in luminozitate si o crestere a activitatii norilor
• NEPTUN: o crestere cu 40% a luminozitatii atmosferice
• PLUTO : crestere cu 300% a presiunii atmosferice, desi se departeaza de Soare
Toate aceste transformari cum de altfel am mai spus-o si cu alte ocazii nu vor ramane
fara rezultat, ele au ca efect o crestere vibrationala, ce va propulsa viata pamantenilor pe
un alt plan de existenta. Sa nu uitam ca toata aceasta energie este inteligenta si prin toate
aceste transformari fizice, ea isi dezvolta gradul de inteligenta si constiinta de sine.
Fiecare galaxie, stea, planeta sunt ele insesi ENTITATI DE CONSTIINTA, reflexii ale
constiintei INTREGULUI, care parcurg propriul lor ciclu evolutiv.
Pe data de 21 decembrie 2012, toate planetele din sistemul nostru solar se vor alinia,
fenomen care se intampla o data la 6,2 milioane de ani. Aceasta va avea un efect de
amplificare a energiei galactice si practic, va propulsa Pamantul intr-o alta sfera de
densitate, in care legile si regulile jocului vietii vor fi cu mult diferite! In ceea ce ne
priveste avem libera vointa de a decide, daca vom ramane in continuare sa locuim pe
“noua planeta”, sau o vom parasi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu